Citește articolul Aș vrea să cred... să cred, să cred

Scris de:

Cont_sters

Vizualizări: 703

Scris:

vineri, 19 aprilie 2019 la 22:51:01

BBCode: [url=/articol/id/1037-as-vrea-sa-cred-sa-cred-sa-cred]Aș vrea să cred... să cred, să cred[/url]

Aș vrea să cred că florile au fost cumpărate pentru o doamnă...care îl așteaptă acasă. Doamna lui. Aș vrea să-mi imaginez că tocmai a terminat de gătit și de spălat vasele, în timp ce el a ieșit în oraș și a făcut câteva cumpărături pentru a doua zi sau pentru diseară. Printre acestea, aș vrea să mi-l imaginez pe el văzând garoafele roșii și pline de viață, într-o piață aglomerată, la ora prânzului. Aș vrea să-mi imaginez cum un zâmbet îi apare pe buze și cum le-a cumpărat cu un surâs ștrengar, gândindu-se că i le va duce ei. " Mulțumesc ", îmi imaginez spunându-i, în timp ce îi oferă florile, poate chiar florile ei preferate. Ea îl poftește la masă și se gândește la atâția ani petrecuți împreună. La tinerețe, la neliniștile cotidiene, la proprii copii, la zilele însorite, la nopțile în care poate s-au urât, câteodată, unul pe celălalt, dar apoi și-au adus aminte de tot ceea ce au construit împreună.

Îmi imaginez că pornesc televizorul. Îmi imaginez o liniște caldă și un confort care vine după atâția ani trăiți lângă o persoană. Îmi imaginez garoafele puse undeva, într-o vază de pe pervaz , sau poate chiar pe mijlocul mesei. Îmi imaginez o rază de lumină curgând prin ochiurile unei perdele albe.. și îmi imaginez un timp care s-a scurs extrem de rapid și, totuși, plin de atâtea întâmplări.

Stau în tramvai, privesc acest bătrânel și îmi imaginez ceva simplu, banal, clișeeic, confortabil, poate chiar neinteresant. Și tocmai aceste lucruri mă fac să zâmbesc un pic. Și să îmi imaginez. Să-mi imaginez că florile sunt pentru cineva. Să-mi imaginez că o simplă masă lângă persoana cu care ai îndurat atâta timp și o viață întreagă, este ceva extraordinar. Să-mi imaginez o simplă conversație, un zâmbet, un simplu gest... să cred că unii oameni chiar se iubesc... că au trăit o viață extraordinară în însăși banalitatea ei. Să îmi imaginez că unii oameni nu se despart, nu renunță, nu dau înapoi, ci luptă cumva...mânați de un sentiment că au de dus la capăt ceva, că au de construit, că se iubesc.

Aș vrea să cred că florile erau pentru ea. A lui. Simplu. Banal. Așa aș vrea să cred. Și poate că nu-i cum cred eu, dar măcar așa aș vrea să-mi imaginez...

SMS