,, Au românii un proverb cinic şi care nu se poate aplica decât spiritual: ,,Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti." De atâția ani ai avut ocazia să biruieşti ispita, să învingi poftele care încă nu erau cronice, să ucizi vulpile mici ce-ți stricau via în floare a pocăinței tale. Aveai postul, rugăciunea, cântarea, râvna, părtăşia... Mai trebuia să proclami victoria şi să trăieşti în ea. Să zdrobeşti capul şarpelui. Şi ai fost dintr-o dată bun, îngăduitor şi pacifist. Te-ai uitat înstânga, te-ai uitat în dreapta şi n-ai văzut decât mese tratative. Viața spirituală e luptă. Ea n-are clipe de răgaz, n-are remize, n-are time-out-uri. Când l-ai prins pe diavol la strâmtorare, nu-l ierta! Trece împărăția lui prin sabia Cuvântului, prin focul Duhului şi nu te lăsa până n-ai victorie! Păcatul trebuie ucis, nu gâdilat să râdă. (...) Fiți nemiloşi!" - Fragment din cartea 'Dulcele sărut al singurătății'