- Andrei, te rog foarte mult sa fii cuminte si sa ai grija de surioara ta, numai cateva minute pana ma intorc eu, a spus mama. - Bine mamica, asa am sa fac. - Te rog sa n-o lasi singura nici o clipa. Ne-am inteles? Mama s-a imbracat deosebit de frumos si a plecat. - Oare unde se duce?", s-a intrebat curios Andrei. "Ce ar fi sa vad unde merge?". Zis si facut. Tiptil, tiptil, a trecut strada si s-a apropiat de cladirea unde intrase mama. Prin crapatura usii a vazut-o cum discuta cu un domn, care scria ceva pe niste hartii, apoi au iesit in gradina. "Oare ce face acolo?" Andrei s-a catarat pe gardul de piatra care inconjura gradina. Noroc ca nu era inalt gardul si putea vedea bine ceea ce se petrecea.
meniu prim "Spui că iubești ploaia, dar folosești umbrela când mergi prin ea. Spui că iubești soarele, dar cauți umbra când strălucește. Spui că iubești vântul, dar închizi fereastra când bate. De aceea sunt speriat când spui că mă iubești." ~ Bob Marley ~