Citește articolul Tâlharul mantuit...

Tâlharul mântuit.
Avasilvai David

Ce sentiment de gelozie
Mă strânge parcă necurmat
Să fie oare o nerozie,
Să fiu gelos pe-acel bărbat?

Acela care n'tro clipită
La brațul Domnului Isus
Pășește-n lumea mult dorită
Și gustă al Vieții Râu de sus.

Tâlhar fiind, el recunoaște,
Osânda-și merită din plin
Dar ce să fi făcut El, Mielul
Să merite așa un chin?

Crezând în El, mărturisește
Că are-o viață de păcat.
"O Doamne Sfânt, mă pomenește
În Curtea Ta de Împărat"

Cum într-o vreme-așa de scurtă
Primește-al vieții dulce dar?
Când alții luptă vreme lungă
Și nu răzbesc.., e în zadar.

Să fie oare nedreptate?
O, nicidecum prieten drag...
Acesta singur izbutește
De-și farmă vechiul "eu,"..tâlhar!

Și se zdrobeşte, el renaște..
Pe crucea aspră din Calvar
Isus Hristos azi îl primește
Și îi oferă viața-n dar.

"Astazi vei fi cu mine-n Rai"
Se-aude glasul Lui duios
Hai lasă lumea asta, ..hai!
Căci n-ai nimic făr' de Hristos

Te-ndeamnă Duhul pretenește,
Și azi îți spune El duios
Prieten scump, te pocăieşte,
Căci viața-i bai fără Hristos!