Citește Biblia DCC Iov capitolul 17
11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
Iov 7.6Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde! ;
Iov 9.25Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; ;
SMS 12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
SMS 13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
SMS 14. când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
SMS 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
SMS 16. Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”
Iov 18.13Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii. ;
Iov 3.17-19Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. ;
SMS
meniu prim"S-ar putea să uite ce ai spus, dar niciodată nu vor uita ce i-ai făcut să simtă."
~ Carl W. Buechner ~