1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Ecl 1.12 ;Ecl 7.27 ;Ecl 12.8-10 ;SMS

2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Ps 39.5-6 ;Ps 62.9 ;Ps 144.4 ;Ecl 12.8 ;Rom 8.20 ;SMS

3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Ecl 2.22 ;Ecl 3.9 ;SMS

4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Ps 104.5 ;Ps 119.90 ;SMS

5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Ps 19.5-6 ;SMS

6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
Ioan 3.8 ;SMS

7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Iov 38.10 ;Ps 104.8-9 ;SMS

8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Prov 27.20 ;SMS

9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Ecl 3.15 ;SMS

10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
SMS

capitolul 1 din 12 Capitolul 2»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |