1. Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
Gen 19.29 ;Ex 2.24 ;1Sam 2.19 ;Ex 14.21 ;SMS

2. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
Gen 7.11 ;Iov 38.37 ;SMS

3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
Gen 7.24 ;SMS

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
SMS

5. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
SMS

6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
Gen 6.16 ;SMS

7. A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
SMS

8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
SMS

9. Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.
SMS

10. A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
SMS

«Capitolul 7 capitolul 8 din 50 Capitolul 9»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |