11. La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?

12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13. Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?

14. Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

15. Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.

16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.

20. Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.

«Capitolul 5 capitolul 6 din 42 Capitolul 7»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |