1. Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,

2. Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

3. Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

5. Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

6. Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune-i pe fugă!

7. Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

8. a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

9. Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

10. Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

«Capitolul 143 capitolul 144 din 150 Capitolul 145»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |