21. Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
trimiteri 4

22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
trimiteri 1

23. preotul să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
trimiteri 1

24. În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
trimiteri 1

25. Toate preţuirile să se facă în sicli sfântului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
trimiteri 4

26. Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
trimiteri 4

27. Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta.
trimiteri 1

28. Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sfânt pentru Domnul.
trimiteri 2

29. Nici un om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
trimiteri 1

30. Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
trimiteri 5

«Capitolul 26 capitolul 27 din 27

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |