Citește Biblia DCO Apocalipsa capitolul 14

11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
Isa 34.10 ;Apoc 19.3 ;

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
Apoc 13.10 ;Apoc 12.17 ;

13. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: "Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!" - "Da", zice Duhul; "ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!"
Ecl 4.1-2 ;Apoc 20.6 ;1Cor 15.18 ;1Tes 4.16 ;2Tes 1.7 ;Evr 4.9-10 ;Apoc 6.11 ;

14. Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o seceră ascuţită.
Ezec 1.26 ;Dan 7.13 ;Apoc 1.13 ;Apoc 6.2 ;

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: "Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt."
Apoc 16.17 ;Ioel 3.13 ;Mat 13.39 ;Ier 51.33 ;Apoc 13.12 ;

16. Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

17. Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: "Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi."
Apoc 16.8 ;Ioel 3.13 ;

19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
Apoc 19.15 ;

20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Isa 63.3 ;Pl ;Evr 13.12 ;Apoc 11.8 ;Apoc 19.14 ;

«Capitolul 13 capitolul 14 din 22 Capitolul 15»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |