Citește Biblia TLM Neemia capitolul 13

Setări Biblia
21. Atunci am depus mărturie împotriva lor şi le-am zis: „De ce vă petreceţi noaptea în faţa zidului? Dacă mai faceţi o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi!“ De atunci n-au mai venit în sabat.
22. Apoi le-am zis leviţilor să se purifice cu regularitate şi să vină să stea de pază la porţi pentru a sfinţi ziua de sabat. „Adu-ţi aminte şi de lucrul acesta spre binele meu, o, Dumnezeul meu, şi ai milă de mine, în marea ta bunătate iubitoare!“
23. De asemenea, în zilele acelea i-am văzut pe iudeii care luaseră sub acoperişul lor soţii asdodite, amonite şi moabite.
24. Iar dintre fiii lor, jumătate vorbeau limba asdodiană; niciunul nu vorbea limba iudeilor, ci limba altor popoare.
25. Şi i-am mustrat, i-am blestemat, i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu luaţi pe niciuna dintre fiicele lor pentru fiii voştri sau pentru voi.
26. Oare nu din cauza acestora a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun rege ca el în multele naţiuni de atunci; el era iubit de Dumnezeul său şi Dumnezeu l-a făcut rege peste tot Israelul. Dar chiar şi pe el soţiile străine l-au făcut să păcătuiască.
27. Şi acum să auzim că voi faceţi un rău atât de mare şi-i sunteţi infideli Dumnezeului nostru, luând sub acoperişul vostru soţii străine?“
28. Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, marele preot, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. De aceea, l-am alungat de la mine.
29. „Adu-ţi aminte de ei, o, Dumnezeul meu, fiindcă au pângărit preoţia şi legământul preoţiei şi al leviţilor!“
30. Şi i-am purificat de tot ce era străin şi le-am încredinţat sarcini preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după munca lui,
|
Pagina 3 din 4
Sari la pagina:
capitolul 13 din 13
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea Lumii Noi >> Cartea Neemia >> Citește Biblia TLM Neemia capitolul 13 | pagina 3 | FiiLumina
meniu prim
"Adevărurile care rămân doar în minte și nu sunt trăite practic ne hrănesc tot atât de puțin ca o mâncare ce rămâne în cămară.
~ Richard Wurmbrand ~