Citește Biblia TLM Luca capitolul 24
31. Atunci li s-au deschis bine ochii şi l-au recunoscut, iar el a dispărut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“
33. Şi chiar în ceasul acela s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei,
34. care ziceau: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morţi şi i s-a arătat lui Simon!“
35. Atunci ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut prin frângerea pâinii.
36. În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, el a stat în mijlocul lor [[şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“]].
37. Dar, pentru că erau îngroziţi şi înspăimântaţi, credeau că văd un spirit.
38. Atunci le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vă îndoiţi în inima voastră?
39. Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele mele! Sunt chiar eu! Pipăiţi-mă şi vedeţi, fiindcă un spirit n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am eu“.
40. [[Când le-a spus aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele.]]
meniu prim"Spui că iubești ploaia, dar folosești umbrela când mergi prin ea. Spui că iubești soarele, dar cauți umbra când strălucește. Spui că iubești vântul, dar închizi fereastra când bate. De aceea sunt speriat când spui că mă iubești."
~ Bob Marley ~