Citește Biblia TLM 2 Corinteni capitolul 7

1. Fiindcă avem aceste promisiuni, iubiţi fraţi, să ne curăţim de tot ce murdăreşte carnea şi spiritul şi să ne desăvârşim sfinţenia în teamă de Dumnezeu.

2. Faceţi-ne loc în inima voastră. N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am profitat de pe urma nimănui.

3. Nu spun aceasta ca să vă condamn. Căci am spus mai înainte că sunteţi în inima noastră, fie că trăim, fie că murim.

4. Am o mare libertate de exprimare faţă de voi. Mă laud foarte mult cu voi. Am multă mângâiere, sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.

5. De fapt, când am ajuns în Macedonia, n-am avut odihnă în carne, ci am fost asupriţi în toate felurile şi fără răgaz — în afară erau lupte, înăuntru temeri.

6. Cu toate acestea, Dumnezeu, care îi mângâie pe cei abătuţi, ne-a mângâiat prin prezenţa lui Tit,

7. şi nu numai prin prezenţa lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost el mângâiat cu privire la voi, căci s-a întors aducându-ne veşti despre dorinţa voastră sinceră de a vă căi, despre jalea voastră, despre zelul vostru faţă de mine, aşa că m-am bucurat şi mai mult.

8. De aceea, chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu-mi pare rău. Chiar dacă la început mi-a părut rău (văd că scrisoarea aceea v-a întristat, deşi pentru puţin timp),

9. acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi până la căinţă; căci aţi fost întristaţi după voinţa lui Dumnezeu, ca să nu pierdeţi nimic în nicio privinţă din cauza noastră.

10. Căci întristarea după voinţa lui Dumnezeu aduce o căinţă care duce la salvare şi de care nu aveţi de ce să vă pară rău, dar întristarea în felul lumii aduce moarte.

«Capitolul 6 capitolul 7 din 13 Capitolul 8»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |