Citește Biblia TLM 1 Samuel capitolul 30
1. Şi, în timp ce David şi oamenii lui se îndreptau a treia zi spre Ţiclag, amaleciţii au năvălit în partea de sud şi în Ţiclag, au bătut Ţiclagul şi i-au dat foc.
2. Au luat prizoniere femeile şi pe toţi cei ce erau în el, de la cel mai mic până la cel mai mare. N-au omorât pe nimeni, ci i-au luat cu ei şi s-au dus în drumul lor.
3. Când David cu oamenii lui au ajuns în oraş, iată că i se dăduse foc, iar soţiile, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prizonieri.
4. Atunci David şi poporul care era cu el şi-au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai avut putere în ei să plângă.
5. Cele două soţii ale lui David, Ahinoam, izreelita, şi Abigail, soţia lui Nabal, carmelitul, fuseseră luate şi ele prizoniere.
6. David era foarte tulburat, fiindcă poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Într-adevăr, sufletul întregului popor era plin de amărăciune — fiecare din cauza fiilor şi a fiicelor lui. Dar David s-a întărit cu ajutorul lui Iehova, Dumnezeul său.
7. De aceea, David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Te rog, adu efodul la mine“. Şi Abiatar a venit şi a adus efodul la David.
8. Şi David l-a întrebat pe Iehova, spunând: „Să urmăresc această trupă de jefuitori? Îi voi ajunge din urmă?“ Şi el i-a răspuns: „Du-te în urmărirea lor, căci în mod sigur îi vei ajunge din urmă şi vei lua înapoi totul“.
9. David a pornit imediat la drum cu cei şase sute de oameni care erau cu el şi s-au dus până la valea Besor. Oamenii care trebuiau lăsaţi acolo s-au oprit.
10. David a continuat urmărirea cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni, care erau prea obosiţi ca să mai treacă valea Besor, s-au oprit.
meniu prim"Nu sunt supărat că m-ai mințit, sunt supărat că de acum încolo nu te pot crede."
~ Friedrich Nietzsche ~