Citește meditația LA BINE SI LA RAU

“Fiindcă îi iubea pe ai Săi… i-a iubit până la capăt” (loan 13:1)
Într-o dimineaţă aglomerată, o asistentă dintr-o cameră de urgentă
ticsită cu oameni l-a invitat să se aşeze pe un om în vârstă care a
venit să i se scoată firele din mână. El a spus: “Mă grăbesc,
doamna asistentă. Am o întâlnire peste o oră”. Fiindcă rândul de
pacienţi din fata lui se mişca încet, se tot uita nerăbdător la ceas.
Ştiind că nu va ajunge la întâlnire, asistenta l-a condus într-un
cabinet de consultaţii, i-a verificat semnele vitale şi a analizat
starea rănii.
Văzând că s-a vindecat bine, s-a consultat cu unul dintre medici şi
a primit acceptul să-i scotă firele şi să-i panseze rana. Ea a
întrebat: “Vă grăbiţi la o întâlnire cu un alt medic?” “Nu, intenţionez
să iau micul dejun cu soţia mea la azil”. Ea a întrebat de sănătatea
soţiei şi a aflat că este victimă a bolii Alzheimer. “Se va supăra
dacă întârziaţi?” Omul i-a răspuns că soţia nu-l mai recunoaşte de
cinci ani.
Surprinsă, asistenta a întrebat: Şi mergeţi în fiecare dimineaţă s-o
vedeţi chiar dacă ea nu ştie cine sunteţi? Bătrânul a zâmbit, a
bătut-o pe mână şi a răspuns: “O, da. Ea nu ştie cine sunt; dar eu
încă ştiu cine e!” A iubi “la bine şi la rău” înseamnă să fiti dedicaţi
unul altuia în orice vreme şi în orice împrejurare a vieţii.
Aşa ne iubeşte Hristos: “Fiindcă îi iubea pe ai Săi … i-a iubit până la
capăt”. Şi de aceea El a spus: “Vă dau o poruncă nouă: … cum v-
am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (loan 13:34).