Citește poezia PLANGE SI SE POCAIESTE

Scrisa de: -Cont_sters
Vizualizări: 762
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/231-plange-si-se-pocaieste]PLANGE SI SE POCAIESTE[/url]
Plange si se pocaieste,
Cat se roaga el de mult!
Ia Scriptura si citeste;
Hotaraste: De-azi ascult!

Cel rau, inima haina
Ca sa-l hartuiasca-i place.
Chipu-i inger de lumina,
Priceput a se preface.

Pleaca, du-te de la mine,
Sangele sfant m-a spalat;
Nu vreau sa vorbesc cu tine,
Caci de tot tu esti stricat.

Nu ma inspaimanti, satana,
Esti infrant, putere n-ai.
Sufletu-mi salvat prin rana
Se-nalta direct in rai!

Tu chiar crezi ca raiul este
Pentru tine, pentru toti?
Spune-mi: cum vei trece peste
Moarte, si cum peste porti?

Am sa trec prin astea toate
Cu Mantuitorul meu.
El m-a spalat de pacate:
Asa mi-a zis Dumnezeu!

El pe cruce pentru mine
Bratele le-a-ntins de tot,
Mainile Lui ce-s divine
M-au cuprins pentru ca pot.

Chiar si fruntea-nsangerata,
Coasta ce I S-a strapuns,
Viata scursa-a fost sa poata
Sa ma duca-acolo, sus!

Ce-a facut Acela eu stiu;
Nu-mi mai aminti mereu.
Il cunosc bine pe-Acel Fiu
Ce-i nascut din Dumnezeu.

Uite-te acum la tine,
Ia oglinda si priveste,
Cerceteaza-te: stii bine
Ca Acel ce mantuieste

Cere ascultare! Iata,
Nu cu vorbe intri-n cer:
Ai ajuns tu fara pata
Si curat in caracter?

Caci picioarele-ti slabite
Se impiedica prea des;
Mainile slabanogite
N-au nici spor, nici n-au cules

Rod pentru Imparatul vostru
Care scrie tot ce faceti…
Vino, intra-n randul nostru,
Ia pe multi, ca n-o sa taceti;

Glasul vostru o sa rasune:
Libertate noi avem!
Aici pasunile sunt bune,
Fericiti acum suntem.

Piei din ochii mei, satana,
Sa te vad eu nu mai pot.
Merg la Domnul sa-mi dea mana,
Sa ma curete de tot.

Alba-i haina la culoare?
Trebuie s-o speli mereu!
Eu ti-o dau stralucitoare…
Lasa-L pe-al tau Dumnezeu!

Daca de mana ma prinzi
Si de partea mea vei trece,
Nu-ti cer sufletul sa-ti vinzi,
Ba chiar raul o sa sece,

Si vei trece locul care
Il cuprindea apa odata,
La ale mele picioare
Daca mi te-nchini de-ndata.

Caci cu mine-n vesnicie
Raul n-o sa-l treci inot
Daca tu-mi dai slava mie!
Am putere sa te scot.

Daca tu de partea mea treci
Bani iti dau, aur, averi.
Nu te teme, suflet; hai, deci,
Sa te scalzi azi in placeri!

Ca oricum crucea nu-ti place,
Iar credinta… ti-a secat;
Esti tanar, hai, ca nu face;
Viata sa-ti pierzi, e pacat!

Dar credinta mea e-n Isus,
Domnul sfant, Emanuel.
Fii pe pace – chiar El mi-a spus,
Eu te mantui ca un Miel!

Deci credinta am, caci iata,
In El cred. Atata tot.
Pleaca tu, satano-ndata,
Nu-ti dau astazi nici un vot.

Tu credinta ai, dar fapte?
Randuite de Hristos?
Te inseli cu-a tale soapte,
Si cu rugi ce-s de prisos!

Dar de unde ai tu carte?
Vad ca stii destule, spune!
De imi faci si mie parte
De-atatea povete „bune”?

Bag de seama ca Scriptura
Nu ti-e chiar necunoscuta.
Ba chiar vad ca si faptura
O cunosti ca-i decazuta…

O, trecutul meu e mare:
Capetenie am fost,
Dar m-am ingamfat prea tare,
Nu mi-a placut al meu post!

Dar… sa trecem peste asta,
Nu de mine-i vorba-aici!
Nu imi pasa de napasta
Ce-am trecut-o eu si nici

De-Imparatul vostru care
Zice ca S-a rastignit.
De privesti intreaga zare:
Nu-i aici! Nu a venit!

El va minte, va inseala,
Va promite una, alta…
De-a trait aici cu fala:
Unde-I sunt ciocanul, dalta?

Omule, acum te-ai convins?
Vad cum garbovit pasesti!
Lasa focul inimii stins,
Mantuit tu nu mai esti!

Sufletul sta si gandeste,
Ia Cartea si-n ea citeste.
Plasa-i goala de prins „peste”,
Trist sta Cel ce-l mantuieste!

Poate-al rau are dreptate:
Este rau, dar eu mai rau!
Oricum in eternitate
Nu merg sus, ci jos in hau…

Asa, omule-ntelege:
Tabara mea e mai buna.
Ce har? Ce atata Lege
Tie iti place cum suna?

Vad ca sufletul te doare;
Hai sa ne gandim un pic:
Zis-a Dumnezeu, El, oare
Ca-l salveaza pe cel mic?

Avraam, Moise, Noe,
Daniel si Solomon,
Hai, mai treaca! Dara Zoe,
Vasile, Marin, Ion?

Cine-s astia? Nu-s in Carte,
Deci la mine-ajung cu toti,
Sa aiba cu mine parte,
Umble ca niste roboti…

Tu? Te vad inteligent!
Viata tu ti-o irosesti.
Nu mai fi intransigent,
Hai sa te imbogatesti!

La sfarsit nu vei mai trece
Raul cel involburat,
Nu mai treci prin apa rece:
Pentru tine l-am secat.

Iar la mine? E caldura,
Zgomot, petreceri, dezmat.
Poti trai chiar si in ura;
Vino, vreau sa te rasfat!

Libertate ai la mine
Daca vii, ia bine seama!
Iar in iad o sa fii bine.
Hai, alunga-ti acum teama…

Lasa-L tu pe Imparatul
Care-ti cere sa fii sfant.
Alege-l pe necuratul:
O viata ai pe pamant…

Oricum sufletu-ti se-nseala:
Mantuit tu nu mai esti!
Ce traiesti azi e-o greseala:
Nu mai sta sa socotesti!

Nu te mai gandi ca poate
El rapid te va ierta.
Lasa-L! Uita azi de toate,
Terra e planeta mea.

Si de nu ma crezi pe mine,
Fugi degrab’ la-al Sau Cuvant;
Pamantul mi l-a dat mie:
Uita de-al tau legamant!

Eu sunt aici dumnezeu,
Si fac tot ce imi doresc.
Veacul asta este-al meu,
Pe pamant imparatesc!

Am aici imparatie,
Ca de sus mi s-a permis:
Lumea cu-a ei bogatiei
Imi-apartin, asa mi-a zis!

Deci de partea mea sa treci!
Azi iti cer, e al meu drept.
De pe Cale tu sa pleci;
Isus nu te ia la piept!

Eu am stat, am ascultat…
Tot ce ai avut de spus.
Viata? Nu am capatat:
Felul tau nu-i ca Isus.

Tu cu fala vii la mine
Si ma-mbii, chiar ma impingi
Sa-ti fac voia, s-o fac bine:
Duhul meu tu vrei sa-l stingi,

Sa nu fiu in clocot, rece,
Ci sa fiu doar caldicel,
Si-uite-asa viata trece
Si mai atipesc nitel.

Iar cand Domnul pe nor vine,
Trambita cand va suna,
Sa raman aici cu tine,
Sa suport mania Sa.

Nu, satana, nu e bine
Nici ca doar te-am ascultat.
Sa te departezi de mine!
Groaznic sa te fi urmat…

Cu minciuni tu vii intr-una,
Ma sufoci cu vocea ta.
Vrei sa-mi iei din piept arvuna,
Sa ma ai la mana ta,

Si lovesti chiar sub centura
Ca sa ma-nconvoi de tot;
Veninul tau viata-mi fura
Ca sa nu strig, sa nu pot!

Dar eu am un lucru care
Te-ngrozeste chiar pe tine:
Este jertfa cea mai mare,
Jertfa Celui care vine!

Rau de sange am la cruce
Si ma spala, ca-s al Lui;
Alb ma face si ma duce
In prezenta Tatalui!

Caci in jertfa cea mareata
Si pe mine m-a cuprins!
Glasul Lui e o dulceata,
Dragostea Lui m-a aprins…

A turnat Duh in inima,
Cu El m-a pecetluit.
Ce faci tu aici e-o crima:
Eu sunt astazi mantuit!

Este crima, da, caci viata
Sa mi-o iei acuma vrei,
Sa ma bagi de tot in ceata
Indoielii multi ani grei.

Caci atacul la credinta
Ma slabeste de putere
Si distruge-a mea fiinta
Inveninandu-ma cu fiere.

Dara eu acum dulceata
Ii simt si gustul mi-e placut,
Si astept si dimineata
In care voi fi cunoscut.

Acum iti mai spun o data:
Fiindca am un legamant,
Haina mea e fara pata,
Mustre-te sangele sfant!

O, Tu, Doamne, Te iubesc,
Caci in jertfa Ta primesc
Chiar tot cerul, de-l doresc,
Ma inchin si-Ti multumesc!

Multumesc ca-n slabiciune
Nu m-ai lepadat nicicand,
Ci pe drumul meu cu dune,
Tu mi-ai pus in suflet cant.

Caci viata de credinta
Nu e numai un urcus,
Ci in vremi de umilinta,
Vine cate-un coboras!

Dar pe drumul meu cu Tine
De-am urcat, de-am coborat,
Nu Te-ai dezlipit de mine
Fiindca jos Te-ai pogorat

Ca sa porti cu min’ povara
Cand satan ma ispiteste:
Si rusinea, si ocara,
Caci sufletul mai greseste…

Insa, Doamne, niciodata
Pe mine nu m-ai lasat!
Ma incred si de-asta data,
Caci Tu m-ai rascumparat!

Da, Doamne, chiar niciodata
Nici in greu nu m-ai lasat!
Ma incred inca o data
In jertfa Ta si sunt scapat!

Amin
14.05.2015
SMS
Nota: 10
Puncte: 30
Voturi 3
Daca notezi aceasta poezie, Cont_sters îți oferă suma de 70 lei!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
2 aprecieri
Apreciază | dezapreciază
Comentarii 1
Daca comentezi aceasta poezie, Cont_sters îți oferă suma de 90 lei!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii | categoria Diverse >> Citește poezia PLANGE SI SE POCAIESTE | FiiLumina
meniu prim
"Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna."
~ Cecília Meireles ~