1. Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
Rom 3.18
frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” ;

2. Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
Deut 29.19
Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” ;Ps 10.3
Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul. ;Ps 49.18
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, ;

3. Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
Ps 12.2
Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută. ;Ier 4.22
„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” – ;

4. În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
Prov 4.16
Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ;Mica 2.1
Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. ;Isa 65.2
Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui! ;

5. Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.
Ps 57.10
Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori. ;Ps 108.4
Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori. ;

6. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
Iov 11.8
Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti? ;Ps 77.19
Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele. ;Rom 11.33
O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! ;Iov 7.20
Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? ;Ps 145.9
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. ;1Tim 4.10
Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi. ;

7. Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Ps 31.19
O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! ;Rut 2.12
Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” ;Ps 17.8
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale ;Ps 91.4
El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! ;

8. Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
Ps 65.4
Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău. ;Iov 20.17
Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte, ;Apoc 22.1
Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. ;Ps 16.11
Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta. ;

9. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
Ier 2.13
Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă. ;Ioan 4.10-14
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” ;1Pet 2.9
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; ;

10. Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
Ier 22.16
Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? – zice Domnul. ;Ps 7.10
Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată. ;Ps 94.15
Ci se va face odată judecată după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună. ;Ps 97.11
Lumina este semănată pentru cel neprihănit, şi bucuria, pentru cei cu inima curată. ;

«Capitolul 35 capitolul 36 din 150 Capitolul 37»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |