Citește Biblia TLM Daniel capitolul 6
11. Atunci bărbaţii aceia au intrat grămadă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi implorând favoare de la Dumnezeul său.
12. Apoi s-au înfăţişat înaintea regelui şi, vorbind despre interdicţia regelui, i-au spus: „N-ai semnat tu o interdicţie ca oricine îi adresează în decurs de treizeci de zile o rugăminte vreunui alt dumnezeu sau om în afară de tine, o, rege, să fie aruncat în groapa cu lei?“ Regele a răspuns şi a zis: „Lucrul acesta este bine stabilit potrivit legii mezilor şi perşilor, care nu poate fi anulată“.
13. Imediat, ei au răspuns şi i-au zis regelui: „Daniel, care este dintre exilaţii lui Iuda, n-a ţinut seama de tine, o, rege, şi nici de interdicţia pe care ai semnat-o, ci se roagă de trei ori pe zi“.
14. La auzul acestor cuvinte, regele s-a întristat mult şi a hotărât în sinea lui să-l salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui s-a străduit să-l scape.
15. În cele din urmă, bărbaţii aceia au intrat grămadă la rege şi i-au spus regelui: „Să ştii, o, rege, că, potrivit legii mezilor şi perşilor, orice interdicţie sau decret pe care îl dă regele nu poate fi schimbat“.
16. Atunci regele a dat poruncă şi Daniel a fost adus şi aruncat în groapa cu lei. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, el însuşi te va scăpa!“
17. Şi a fost adusă o piatră, care a fost pusă la gura gropii, şi regele a sigilat-o cu inelul lui cu sigiliu şi cu inelul cu sigiliu al mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic în privinţa lui Daniel.
18. Apoi regele s-a dus în palatul său şi şi-a petrecut noaptea postind. Înaintea lui nu s-au adus instrumente muzicale şi el n-a mai avut somn.
19. În cele din urmă, în zori, când se crăpa de ziuă, regele s-a sculat şi s-a dus în grabă direct la groapa cu lei.
20. În timp ce se apropia de groapă, l-a strigat cu tristeţe în glas pe Daniel. Şi regele i-a zis lui Daniel: „Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“
meniu prim"Adevărurile care rămân doar în minte și nu sunt trăite practic ne hrănesc tot atât de puțin ca o mâncare ce rămâne în cămară.
~ Richard Wurmbrand ~