Citește Biblia TLM Judecătorii capitolul 11
11. Astfel, Iefta a mers cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a făcut căpetenie şi comandant al său. Şi Iefta a rostit toate cuvintele sale înaintea lui Iehova, la Miţpa.
Jud 11.8Atunci bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Tocmai de aceea ne-am întors acum la tine. Vino cu noi să lupţi împotriva fiilor lui Amon şi fii căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului!“ ;
Jud 10.17După un timp, fiii lui Amon au fost convocaţi şi şi-au aşezat tabăra în Galaad. Atunci fiii lui Israel s-au adunat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. ;
Jud 20.1Aşadar, toţi fiii lui Israel au ieşit şi adunarea s-a strâns ca un singur om de la Dan până la Beer-Şeba, împreună cu ţinutul Galaadului, înaintea lui Iehova, la Miţpa. ;
1Sam 10.17Şi Samuel a convocat poporul înaintea lui Iehova, la Miţpa, ;
1Sam 11.15Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au făcut pe Saul rege înaintea lui Iehova, la Ghilgal. Apoi au adus acolo jertfe de comuniune înaintea lui Iehova, iar Saul şi toţi bărbaţii lui Israel s-au bucurat foarte mult acolo.
;
12. Apoi Iefta a trimis mesageri la regele fiilor lui Amon, zicând: „Ce ai cu mine, de ce ai venit să lupţi împotriva mea în ţara mea?“
13. Atunci regele fiilor lui Amon le-a zis mesagerilor lui Iefta: „Deoarece Israel, când urca din Egipt, mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan. Acum dă-ne-o înapoi în mod paşnic“.
Num 21.24-26Atunci Israel l-a lovit cu ascuţişul sabiei şi i-a luat în stăpânire ţara, de la Arnon până la Iaboc, aproape de fiii lui Amon, fiindcă Iazer este graniţa fiilor lui Amon.
;
Gen 32.22Mai târziu, în noaptea aceea, s-a ridicat şi le-a luat pe cele două soţii ale lui, pe cele două servitoare ale lui şi pe cei unsprezece fii ai lui şi a trecut vadul Iabocului. ;
14. Dar Iefta a trimis încă o dată mesageri la regele fiilor lui Amon
15. şi i-a spus:
„Iată ce a zis Iefta: «Israel n-a luat ţara Moabului şi ţara fiilor lui Amon.
Deut 2.9-19Iehova mi-a zis atunci: «Să nu-l hărţuieşti pe Moab şi să nu porneşti război împotriva lui, fiindcă nu-ţi voi da nimic în stăpânire din ţara lui, căci fiilor lui Lot le-am dat în stăpânire Arul. ;
16. Căci, atunci când a urcat din Egipt, Israel a mers prin pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.
Num 14.25Deoarece amaleciţii şi canaaniţii locuiesc în vale, mâine întoarceţi-vă şi mergeţi spre pustiu pe drumul Mării Roşii“.
;
Deut 1.40Dar voi întoarceţi-vă şi porniţi spre pustiu pe drumul Mării Roşii!»
;
Ios 5.6Căci fiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustiu, până când a pierit toată naţiunea aceea, adică bărbaţii de război care ieşiseră din Egipt, care nu ascultaseră de glasul lui Iehova şi cărora Iehova le jurase că nu-i va lăsa să vadă ţara pe care Iehova le jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. ;
Num 13.26S-au dus deci şi au ajuns la Moise, la Aaron şi la toată adunarea fiilor lui Israel în pustiul Paran, la Cades. Le-au adus veşti lor şi întregii adunări şi le-au arătat roadele ţării. ;
Num 20.1Fiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustiul Ţin în luna întâi, iar poporul s-a stabilit la Cades. Acolo a murit Miriam şi acolo a fost înmormântată.
;
Deut 1.46Atunci aţi locuit la Cades multe zile, toate zilele cât aţi locuit acolo.
;
17. Israel a trimis mesageri la regele Edomului, zicând: „Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta“, dar regele Edomului n-a vrut să asculte. Şi au trimis şi la regele Moabului, dar nici el n-a vrut. Şi Israel a locuit la Cades.
Num 20.14După aceea, Moise a trimis mesageri de la Cades la regele Edomului: „Iată ce a spus fratele tău Israel: «Tu ştii bine toate necazurile care au venit peste noi. ;
Num 20.18-21Însă Edomul i-a zis: „Să nu treci pe la mine, căci am să-ţi ies înainte cu sabia!“ ;
Num 20.1Fiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustiul Ţin în luna întâi, iar poporul s-a stabilit la Cades. Acolo a murit Miriam şi acolo a fost înmormântată.
;
18. Când şi-au continuat drumul prin pustiu, ei au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului; de la ţara Moabului au mers spre răsăritul soarelui şi şi-au aşezat tabăra în regiunea Arnonului. Dar n-au trecut graniţa Moabului, fiindcă Arnonul era graniţa Moabului.
Num 21.4În timp ce-şi continuau călătoria de la muntele Hor pe drumul Mării Roşii, ca să ocolească ţara Edomului, sufletul poporului a obosit din cauza drumului. ;
Deut 2.1-8Apoi ne-am întors şi am pornit spre pustiu pe drumul Mării Roşii, aşa cum îmi spusese Iehova, şi am pribegit multe zile împrejurul muntelui Seir. ;
Num 21.11Apoi au plecat de la Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, în pustiul din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. ;
Num 21.13De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în regiunea Arnonului, care este în pustiul ce începe la graniţa amoriţilor; căci Arnonul este graniţa Moabului, între Moab şi amoriţi. ;
Num 22.36Când a auzit Balac că venise Balaam, a ieşit imediat să-l întâmpine în oraşul din Moab, care este pe malul Arnonului, la marginea teritoriului. ;
19. Apoi Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoriţilor, regele Hesbonului, şi Israel i-a zis: „Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin ţara ta până la locul meu“.
Num 21.21Atunci Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoriţilor, zicând: ;
Deut 2.26Atunci, din pustiul Chedemot, i-am trimis mesageri cu cuvinte de pace lui Sihon, regele Hesbonului, zicând: ;
Num 21.22„Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom abate prin ogoare sau prin vii. Nu vom bea apă din fântâni. Vom merge pe drumul regelui până vom trece de teritoriul tău“. ;
Deut 2.27«Îngăduie-mi să trec prin ţara ta! Voi merge numai pe drum. Nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. ;
20. Dar Sihon nu era sigur că Israel doar va trece prin teritoriul lui, de aceea Sihon şi-a adunat tot poporul, şi-a aşezat tabăra la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
Num 21.23Dar Sihon nu i-a permis lui Israel să treacă prin teritoriul lui, ci Sihon şi-a strâns tot poporul şi i-a ieşit înainte lui Israel în pustiu, a ajuns la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel. ;
Deut 2.32Când Sihon a ieşit, el şi tot poporul lui, ca să ne înfrunte în luptă la Iahaţ, ;
meniu prim"Prețul măreției este responsabilitatea."
~ Sir Winston Churchill ~